Indiferenta

"Indiferenta ta , raneste sufletul altora"
De curand am aflat că indiferenţa doare. Şi doare cumplit. Am privit cum splendidul intră în mocirlă, cum îngerul cade în infern. Am privit cu neputinţă dar cu stoicism in acelaşi timp. Absenţa unui singur salut devine umilitoare atunci când persoana de la care te astepţi nu iti dă un simplu cuvant stupid: "Bună". Uneori e factorul vital ce ne determină a privi o zi, o secundă, o clipă cu optimism.
Indiferenţa naşte monştri. Indiferenţa sugrumă, limitează perspectivele, clădeşte idoli ai ostilităţii, creează zei ai mândriei şi doboară suflete inocente. Indiferenţa poate nimici într-o fracţiune de secundă simţirea. Ea nu cunoaşte doctrine, nu cunoaşte rânduieli, verdicte, dreptate; nu posedă conştiinţă şi nu pricepe teama.
Indiferenţa e indiferentă cu ea însăşi. Până şi numele i se pare indiferent. Existenţa îi este indiferentă. Subjugă orice intră în contact cu ea. Distruge sensibilul, stăpâneşte stabilitatea.Indiferenţa e arma desăvârşită a ostilităţii. E idealul barbarului. E ambrozia inumanului.