A inceput ca un joc, si da, l-am jucat amandoi sa vedem unde se poate ajunge, dar s-a terminat, a ajuns acolo unde ajung toate iubirile pasionale, imposibile, iubirile care se nasc in mintea noastra si tot acolo mor. Jocul ar mai fi contiunuat, dar soarta a decis ca aici trebuie sa se opreasca. Nu ma opun acestei decizii, asa este cel mai bine..
Acum imi dau seama ca simtirea nu are nici o legatura cu ratiunea....si parca tot nu-mi vine sa cred ca este gata,...tot mai am o speranta in suflet...tot mai sper pentru o minune....
Azi m-am gandit ca s-a incheiat un capitol in viata mea si imi dau seama ca acest capitol ce poarta numele tau nu se va incheia decat atunci cand nu vei mai fii in mintea mea...stiu ca asta nu se va intampla niciodata...gandul la tine si acum ma face sa tresar.
Azi te iubesc si iubesc si toate zidurile dintre noi pe care nicicum nu le vom putea sparge....nu vom putea face nimic ... dar tocmai aceasta imposibilitate m-a facut sa te iubesc nebuneste...azi te iubesc mai mult ca oricand pentru ca stiu ca nu vom suferi din cauza vreunei dezamagiri.... Stii de ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine.... Ca am uitat momentele petrecute. ... Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd… si din amintiri....Asta este spaima mea cea mai mare. As fi pierdut pentru totdeauna....Din cuvinte nu poti construi nimic, decat fraze, iar din vise, nu poti decat sa te trezesti. Dar sentimentele….. sentimentele au o personalitate aparte, se nasc si mor sau sunt uitate....De ce te iubesc…De ce ? ...te iubesc pentru ca stii sa-mi faci fiecare zi mai frumoasa si pentru ca, de fiecare data cand ma gandesc la tine, inger drag...incep sa zambesc...te iubesc pentru ca te iubesc..... acestea nu sunt cuvinte, nici vise ....sunt sentimente, la fel de reale cum suntem si noi, iar sentimentele, ingerul meu drag … se simt....Mereu vei fi acolo mult prea departe pentru mine si eu voi fi mereu aici... mult prea aproape de tine!
Da, te iubesc.... si nu mai stiu in cate vise te-am ascuns, nu mai socot, nu mai e timp...ma-nalt pe varfurile toate, sa aud tacerile cum cad incremenind al vremii plans...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu